În acest volum de povestiri, Josip Novakovich reia cu succes temele majore care i-au consolidat reputația internațională: exilul, dezrădăcinarea, absurditatea războiului. Spre deosebire de alți autori care abordează aceste teme, imigrantul lui Josip trăiește visul american pe dos. Personajele sale, alter-ego-uri comice ale autorului însuși, studiază la cele mai bune facultăți, lenevesc cât e ziua de lungă și se amuză pe seama celor care se spetesc muncind. Animalele care fac subiectul mai multor povestiri, un șobolan, un câine, un berbec, câteva pisici, sunt tot atâtea imagini ale existenței autorului, care trăiește departe de orice obligație sau constrângere socială. În țara tuturor posibilităților, animalele și imigranții sunt singurele ființe cu adevărat libere.

Cu un ton acid, provocând surâsul la fiecare întorsătură de pagină, Café Sarajevo schițează portretul fără complezență al exilului, al visului american și al nostalgiei întoarcerii.