Dacă ar fi să reconstruim țara, cum am putea s-o facem de data asta? Cartea lui Aaron Florian, "Patria, patriotul și patriotismul" este un mic îndreptar adresat tuturor celor ce visează ca România să fie mai mult decât o țară ca afară, visează să fie o Patrie.

Publicat pentru prima oară cu 177 de ani în urmă, eseul lui Aaron Florian este și astăzi actual. Pornind de la cu totul alte date istorice decât cele ce caracterizează zilele noastre, „Patria, patriotul și patriotismul” pune în discuție istoria viitoare a umanității din punctul de vedere al cetățeanului, țării și emoției care le leagă: patriotismul. O problemă veche de când lumea, dar parcă niciodată rezolvată: cum poate fi insuflat patriotismul în forma lui cea mai sănătoasă, un patriotism care să nu întoarcă popoarele lumii unele contra altora și totuși un patriotism care să-l facă pe cetățean să se sacrifice pentru patrie DE BUNĂVOIE?

Încă de la începutul scrierii, Aaron Florian face o distincție între omul primitiv și omul civilizat, explicând că dacă amândoi pot simți dragoste pentru patrie, fiecare iubește în patria sa altceva: „Omul barbar este legat numai fizicește de pământul țării sale și de nația sa, omul civilizat, pe lângă legătura fizică, care îl leagă de pământul patriei sale și de nația sa, simte o legătură morală și mai puternică, care îl leagă de instituțiile și așezămintele ei.”

Deci ce este Patria? Patria este nu doar pământul țării, cât mai ales legile și instituțiile sale. Vom putea avea în România o Patrie, nu doar o țară, atunci când cetățenii ei se vor putea încrede cu adevărat în legile și instituțiile românești.

Un alt aspect al discuției îl reprezintă cetățeanul - sau patriotul. Iar patriot nu este cel care își strigă dragostea pentru patrie în locuri publice, ci acela care acționează: „Un patriot, din starea și averea sa particulară, întemeiază așezăminte folositoare și fundații făcătoare de bine pentru toată societatea, altul, prin strașnică păzire a legiuirilor țării și prin cinstirea instituțiilor ei, insuflă curaj și râvnă în inima fiecăruia spre a-și împlini orice datorie socială. Toți sunt pătrunși de o râvnă vie de a întoarce societății cu dobândă facerile de bine ce ei le primesc de la dânsa. Dintre toate însă, meritul ce-l dobândește declarându-se vrăjmaș al oricărui abuz, care vatămă societatea, se împotrivește corupției și decăderii morale cu o vitejie civilă care seamănă cu oricare vitejie militară.”
Explicațiile sunt de prisos, nu-i așa? Corupția și decăderea morală au reprezentat dintotdeauna marii vrăjmași ai patriei și patriotismului.

Fiind un eseu scris cu aproape două sute de ani în urmă, „Patria, patriotul și patriotismul” pune inclusiv problema alegerii între un regim politic și altul – între republică și monarhie. Se arată cu acest prilej că între cele două variante, republica este cea mai bună, pentru că „cetățeanul într-o republică este unul din elementele care alcătuiesc societatea; și pentru acest motiv se amestecă cu dânsa și o iubește cum se iubește pe sine; pentru acest motiv face pentru dânsa tot ce-ar face pentru sine și crede că ea face pentru dânsul tot ce face el pentru dânsa; căci virtutea, fericirea, slava societății sunt proprietate neîmpărțită a cetățenilor”. Monarhia poate fi o soluție, dar numai dacă e vorba de o monarhie luminată, cu un prinț care să așeze interesul cetățenilor deasupra interesului propriu.

Cum rămâne cu unul dintre cei mai mari dușmani ai patriotismului - sărăcia? Aaron Florian folosește diferențele dintre cei avuți și cei sărmani ca pe un argument în plus în favoarea republicii, arătând că cei îmbogățiți dezvoltă tendințe dictatoriale și gradul lor de lăcomie crește direct proporțional cu averile acumulate, în vreme ce poporul, sărăcit, nu mai găsește puterea și prilejul de a-și iubi Patria: „Săracii, ca să strângă bogății și să trăiască precum cei bogați, n-au alt mijloc decât să scoată orice de vânzare și să strige toate la mezat. Atunci nimic nu e nepângărit de prețul banilor; libertatea, dreptatea, cinstea, nevinovăția, chiar și cele sfinte, toate își au prețul lor. Atunci și patriotismul, cu care astăzi unul se laudă, mâine poate să se prefacă în trădare de patrie”.

Dimpotrivă, pentru ca cetățeanul să acționeze ca un patriot și nu ca un trădător e nevoie de implicarea lui activă în treburile administrative ale statului, măcar pe plan local. Lucrând pentru societate, lucrează și pentru el și astfel va fi dispus s-o apere ca pe un bun al său – pe scurt, patriotismul e strâns legat de libertate.

„Cu cât puterea administrativă va fi mai centralizată și cu cât dregătorii publici își vor întinde puterea lor cea epitropească până la cele mai de jos sfere ale societății politice și se vor amesteca în toate treburile și interesele cetățenilor, cu atât libertatea publică și individuală a cetățenilor va muri și patriotismul, de nu se va îngropa și el cu dânsa, își va pierde dezvoltarea și energia sa cea întinsă. Sistemul reprezentativ, prin care cetățenii iau parte nemijlocită la treburile și interesele publice, este un izvor neprețuit de patriotism; și toate instituțiile care întemeiază libertatea civilă a fiecărui cetățean sunt un imbold însuflețitor pentru duhul patriotic.”

Și ca și cum acest text ar fi fost inspirat din ceea ce trăim anii aceștia cu toții, Aaron Florian pune problema salvării Patriei și implicit patriotismului prin educație – educația de acasă, dar și educația din școlile publice. „Nu se înțelege cum ar putea fi oamenii patrioți, când ei nu știu a se  gândi, nu cunosc patria și nu știu a prețui interesul și binele public. Negreșit, această sarcină a educației îi privește pe părinți; mai cu seamă ei sunt datori a îngriji ca pruncul dimpreună cu laptele mă-sii să sugă iubirea de patrie, cinstea și iubirea de concetățeni și respectul pentru toate instituțiile și așezămintele patriei.”

Despre Aaron Florian
Aaron Florian (1805-1887) a fost unul dintre cei mai activi revoluționari pașoptiști. Profesor, istoric și publicist greco-catolic cu origini transilvănene, a trăit cea mai mare parte a vieții în Țara Românească, unde și-a concentrat eforturile în răspândirea ideilor Școlii Ardelene.