După 1953, odată cu moartea lui Stalin, în ceea ce era atunci Uniunea Sovietică s‑a iscat dacă nu un vânt, cel puţin o adiere de libertate, manifestată, fireşte, şi în literatură. Debutând, ca poet, cu câţiva ani mai devreme faţă de acest dezgheţ ideologic, tânărul poet Evgheni Evtuşenko a fost printre primii – şi printre cei mai înzestraţi – purtători de drapel ai acestei noi libertăţi.