Iluminat de sufletul lui Navalny și de juisarea produsă de nenumărate filme, melodii și cărți, Traian Rotărescu produce o poezie a micii filosofii și a detaliilor cotidiene montate într-o instalație. El caută unghiuri noi și interpretări sensibile.

Tehnica impecabilă susține un senzualism dublat de un erotism ușor naughty. „Juisarea de cvarte”, cum formulează poetul, asigură lejer micul trafic între un progresism cultural atașant și un carusel de imagini derulate fluent pentru a obține epifa­nii. Un poet fundamental romantic ce ițește con­stant creștetul din Noua Sensibilitate în șuvoiul unui postmodernism optimist și dispus la asocieri șturlubatice.

Felix Nicolau