În raport cu generațiile poetice mai vechi, Marius Marian Șolea nu arborează ignorarea ori absenteismul ci, dimpotrivă, rămâne aproape de unele nume importante din literatura numită recentă, asumându‑și în mod nemijlocit, dar nuanțat, „rudenia literară” cu trecutul. Spre deosebire de alții, deloc puțini, M. M. Șolea nu și-a negat... rădăcinile, ci a căutat și găsit în creațiile înaintașilor în ale artei literare, izvoare, seve și cuiburi de lumină. Pentru o cât mai corectă reprezentare a profilului său auctorial, adaug că alegerea i-a aparținut, iar cărțile sale de poezie conțin cuvinte de întâmpinare ale unor mari poeți, critici literari și cărturari din perioada mai veche. Mă refer la aprecierile unor personalități pentru care, repet, tânărul poet a optat, având șansa de a-i fi fost împărtășită amiciția, inclusiv literară, a acestora. Mihai Ursachi, George Țărnea, Cezar Ivănescu și Liviu Ioan Stoiciu sunt autori ai prefețelor și postfețelor câtorva dintre volumele sale.

Lucian Chișu