Cât mai scriem, cât mai citim?

În timp ce vânzările de carte se reduc considerabil, tot mai mulți români scriu. Scriu poezie, eseuri, ficțiune, jurnale de călătorie – pagini întregi de păreri, amintiri, impresii, sfaturi și experiențe personale dintre cele mai variate.

Vor ajunge vreodată aceste pagini să fie și citite odată ce au fost scrise? Este întrebarea-dorință a miilor de scriitori anonimi din țara noastră. Ivită din rândurile acestei mulțimi, Roxana von Kraus a reușit. A debutat la peste 70 de ani cu un roman rupt din suflet: „Casa fără țară. Strada Spătarului 17”.

Mulțumim, Doinel Tronaru, pentru recenzia cărții "Axul pământului acordat cu stelele: jurnal 1974-2007", de Ion Nicodim, publicată în prestigioasa Revistă Arta.

Mesajul Asociației Editoriloro din România:

"Excelența voastră, stimate domnule Președinte Nicușor-Daniel DAN,
Stimate domnule prim-ministru desemnat, Ilie Gavril BOLOJAN,
 
Asociaţia Editorilor din România vă atrage respectuos atenția că măsurile fiscale care duc la scumpirea cărților nu rezolvă nici măcar o fracțiune de procent din deficitul bugetului de stat care, la rândul său, nu poate fi imputat în niciun caz culturii scrise.

Mulțumim, Observator Cultural, pentru mica recenzie a cărții "Oameni, munți, călătorii, păreri", de Barbu Ollănescu-Orendi!

"Da, în lumea de azi găsim de toate. Fiecare ființă, trestie gînditoare, cum spunea un francez iute  la minte, are viața sa. Bună, rea, e a lui. După ce ne-am lăsat duși de aventura prin arta vieneză interpretată de un medic de la început de secol XX, pășim acum prin mijlocirea celor adunate într-o viață de inginer român.