Recunoscătoare pentru nenumărate clipe de aproape zbor, am căutat o cale prin care să mulțumesc domnului Marius Marian Șolea pentru bucuria de a-l fi găsit, de a mă fi regăsit în gândurile lui, de a fi descoperit o expresie atât de înaltă pentru emoții adânci, pe care întotdeauna le-am exprimat cu greutate, de teama ca nu cumva cuvintele mele, prea sărmane, să le trădeze. Să trădeze inefabilul ideii de zbor…

Domnul Marius Marian Șolea s-a bucurat, la rândul său, să afle că gândurile lui au ecou. Și mi-a trimis un pachet cu toate cărțile sale, pe care le mai avea la îndemână. De atunci, îl tot citesc și, în răstimpuri, îi dau câte un semn de bucurie: „Am pus cărțile la capul patului și, uneori, deschid unul dintre volume și răsfoiesc până când descopăr gânduri și simțăminte întrupate în cuvinte care au puterea de a mă smulge cenușiului. Când e cenușiu… Că mai e și de alte culori. Atunci, mă cațăr, pe cuvintele dumneavoastră, până când dau, cu ochii inimii, de-un curcubeu. Sunt cuvinte adânci, încărcate de sevă. Însă mă decid anevoie să vă scriu, fiindcă mi-e teamă. Adeseori, cuvintele noastre sunt stranii: mai mult dau mărturie despre goliciunea propriilor inimi, decât despre frumusețea celui căruia se adresează. Noi, cei mulți, nu știm să dăruim dragoste, prin cuvânt. Poate pentru că nu avem… Mulțumesc pentru atâta frumusețe!”

Alina Duma