Este a cincea carte de versuri a Aureliei Marin. Firesc ar fi să punem în textul nostru de recomandare spre lectură o scurtă istorie a experiențelor poetice ale autoarei și să ne folosim de acest demers în decodificarea mesajului din acest volum de poezie. Dar ar fi vorba doar de o opțiune mai mult sau mai puțin orgolios-critică, pentru că poezia Aureliei Marin se articulează, esențial, pe formele pe care le capătă propria identitate în faţa unor experienţe umane ce tentează limitele. În fond, identitatea este, dacă nu tema, problematica centrală a poeziei ei.

LUCIAN PRICOP