Apariţia şi dezvoltarea oraşului Bucureşti au determinat o evoluţie târzie a formelor de împărţire teritorială şi a toponimiei specifice. Primele forme de coagulare a comunităţilor au fost parohiile sau mahalalele, constituite în jurul bisericilor. Gruparea locuitorilor pe ocupaţii a constituit un element important, la fel ca în cazul uliţelor şi podurilor.