Cred că nu există femeie pe lume, trecută de tinerețe, care să nu-și aducă aminte de vechile dantele aflate în casa părinților sau bunicilor ei – fie sub forma unui guler, a unei rochii purtate în copilărie sau a unui voal de mireasă, la mânecile unei bluze elegante sau la poalele unei rochii „de ocazie”, înguste sau late, confecționate la mașină, dar mai ales lucrate cu acul sau cu iglița. Nu putem uita dantelele făcute „la metru” de către bunicile noastre, pentru a împodobi fețele de pernă albe sau bordurile unor cearceafuri de olandă sau in, lucrate „cu acul” sau cu croșeta.

AUTORUL