„Prin iunie 1990, l-am întâlnit pe autorul acestei cărți, pe acest om, în Bazilica Santa Maria in Trastevere din Roma. Și, de atunci, am rămas prieteni. Era preot acolo și îl invitase pe Preasfințitul Alexandru Todea să vorbească tinerilor, la o rugăciune de seară. L-am văzut emoționat până la lacrimi, cum, de altfel, înlăcrimați erau cu toții ascultându-l pe Cardinalul Todea vorbind senin și detașat despre pușcărie și suferință, despre Biserica lui Cristos și despre România. Astăzi, părintele de atunci, Matteo Maria Zuppi, este el însuși un Cardinal al Bisericii – citind această carte îl vom cunoaște și i vom înțelege zâmbetul, privirea și sufletul.”

Episcop Virgil Bercea

„Ne înspăimântă să ne punem înaintea lui Dumnezeu, a judecății lui și deci față în față cu noi înșine. Însă tocmai aceasta e propunerea suavă a tainei mărturisirii. Cei care se cred drepți o consideră un efort zadarnic sau prea exigent. E simplu să ne simțim «în regulă», e de ajuns să dăm curs glasului convingător al orgoliului nostru, instinctului de conservare al eului nostru, să cedăm în fața dificultăților, să ne victimizăm. Cel drept nu cere iertare, nu-și face probleme cum își fac păcătoșii care caută mântuirea. Cel ce se consideră drept se lasă pradă exaltării eului, capacităților individuale ale eforturilor sale, teoriei ce rezolvă totul și conform căreia e important să fim noi înșine. În realitate, el suferă, pentru că se judecă mereu de unul singur. Cel conștient de păcat nu procedează așa, ci se abandonează milostivirii și, tocmai de aceea, află o dragoste surprinzătoare. E fericit, pentru că i se iartă fărădelegea.”

Autorul