Pe lângă textele preluate în Noul Testament, literatura creştină a primelor secole numără şi o serie de texte numite „apocrife” („ascunse”) deoarece ele se citeau în privat. Până în secolul al IV-lea nu există o graniţă clară şi unanim acceptată între textele canonice şi celelalte. Dimpotrivă, unele texte considerate iniţial „canonice” au devenit ulterior „apocrife” şi invers.

Pereţii bisericilor sunt pline de scene care-şi au fie originea, fie primele atestări în această lite-ratură. Evangheliile din volum, selectate, introduse şi adnotate de Cristian Bădiliţă, specialist al creştinismului timpuriu, alcătuiesc un vast „roman cristologic”. Ele sunt de factură populară şi au influenţat atât spiritualitatea, cât şi iconografia. Credincioşii, teologii consacraţi sau în formare vor descoperi o altă faţetă a propriei Tradiţii; cititorul de bun-gust va savura pagini de un farmec şi de o densitate unice în literatura lumii.