În 1980, fiicele lui Mircea Vulcănescu – Sandra de Hillerin și Măriuca Vulcănescu – l‑au rugat pe Ștefan J. Faÿ să pună pe hârtie amintirile sale despre tatăl lor. Cartea de față pornește de la rândurile așternute în acest sens, dezvăluind cititorului de  azi, de la o pagină la alta, personalitatea celui care a murit cerând: „Să nu ne răzbunați!”

„Iar eu vă voi spune acum povestea așa cum o știu. Uneori, rândurile mele vi se vor părea exaltate. Nu‑mi pun frână. Exaltarea relevă, deasupra rezervei critice, ceea ce este mai adevărat în noi. Ajung la Mircea prin elan. Trecând prin intuiție ajung să‑l citesc – cum spune prietenul său Noica – întru Adevăr.” – Ștefan J. Faÿ