Inevitabil, ne aflăm în fața unei călătorii inițiatice. De aceea, se și întoarce în urmă cu mii de ani, la arhetipul călătorului inițiatic, Ghilgameș, pornind însă de la un moto desprins din poezia unuia dintre marii noștri exilați, Horia Stamatu, căutător și el al patriei arhetipale pierdute: „Patria ta călătorule/ e tot ce se dezvăluie/ ochilor tăi mereu căutători/ și adevăr e tot ce se vede/ cu ochii întregii ființe// De unde am venit?// Din noaptea durerii fără capăt/ Se ridică roiuri de stele/ Și-mi luminează calea/ În lumea de aici/ Icoana celeilalte.”

Firesc, așadar, ca ultimul capitol să stea, de asemenea, sub semnul „urgiei istoriei”, aceeași la Ghilgameș și Enkidu, dar și la Vintilă Horia, Vasile Posteucă, Petre Ștefănucă, Anton Golopenția sau Constantin Eretescu.