Instantaneele grupate sub titlul „Viața, ca o vizită” (care este și titlul textului final - mic memorial anecdotic al anilor de exil) reprezintă „momentele și schițele“ unui Caragiale mai discret și mai vulnerabil la tentațiile lirismului colocvial. Darul observației și cel al notației se împletesc fericit într-o proză scurtă plină de toate sevele vieții și de toată diversitatea deconcertantă a umanului. Copilăria în mediul românesc tradițional (Bucovina vremurilor bune), adolescența în „frățiile de cruce”, experiența păstoasă a comunismului (de la stalinism la ceaușism), apoi lungul și accidentatul traseu „inițiatic” al exilului (autorul s-a repatriat recent din Canada francofonă) se constituie într-o materie epică generoasă, din care nu sunt păstrate însă decât – ca în albumele de fotografii – instantanee surprinse și prelucrate după o „logică” subiectivă, nu fără o intuiție vie a esențialului „camuflat” în cotidian.

RĂZVAN CODRESCU