Țara Minunilor lui era pustie, cuprinsă de o oarecare nemișcare, iar cea pe care o căuta nu era de găsit nicăieri. Se gândi să plece și să se întoarcă mai târziu, însă știa că oricând s-ar fi întors ar fi găsit aceeași pustietate și că orice amânare ar fi continuat trădarea de sine. Mâine nu exista, exista un etern moment prezent și, dacă voia să termine cu coșmarul din viața sa, trebuia să aibă curajul de a-și distruge și propriile fantezii, care nu făceau altceva decât să îl țină captiv. El era cel care se ținea închis în închisoarea fricii și a terorii și acum venise vremea să fie propriul său erou.

AUTORUL