A prefața o carte de poezie – de dată recentă – a lui Marius Marian Șolea este în acest moment o provocare mai mare decât ruleta rusească.

După prima lectură a cărții am vrut să refuz, să dau bir cu fugiții. Apoi, îndemnat de autor să nu renunț, să caut „cheile” poeziei (mi-a și dezvăluit una, două), am recitit, iar și iară, și mi-am spus că provocarea este măreață. În primul rând, pentru că poezia volumului Reflexiile mărilor curbe este densă ca un covor oltenesc bătut cu „furculița” pe un gherghef metafizic și, în al doilea rând, pentru că fiecare lectură (iar și iară) îți relevă alte înțelesuri. Pe oricine le va căuta îl îndemn să nu se oprească nici după primul, nici după al doilea, nici după al șaptelea.

Ovidiu Popescu