Acest volum e o magistrală teză de doctorat, scrisă în italiană, pe care preotul iezuit și exilatul român Vasile Bărbat a susținut-o, la Roma, în 1961. Autorul tratează, cu desăvârșit profesionalism, un subiect controversat din istoria Bisericii Greco-Catolice, dar și al istoriei românilor ardeleni în general: prezența unui Teolog „latin” pe lângă primii episcopi uniți. Instituția Teologului, creată, la 1700, pentru a suplini lipsa de formare a episcopului și preoților români, a devenit ulterior o piatră de poticnire în calea Unirii, momentul cel mai acut situându-se în vremea episcopului Inochentie Micu-Klein.

Vasile Bărbat reabilitează argumentat figura Teologului, pe nedrept înfierată de isteria naționalistă, subliniind rolul acestuia în moralizarea, educarea și occidentalizarea națiunii române. În paralel, el deconstruiește, în deplin respect față de adevăr, mitul Inochentie Micu, punând în lumină trăsături mai puțin lăudabile și mai puțin cunoscute ale episcopului român. Studiul introductiv al profesoarei Laura Stanciu retrasează etapele vieții lui Vasile Bărbat, desfășurată sub semnul, deopotrivă tragic și binecuvântat, al exilului și al credinței.

Cristian Bădiliță