Pasionată de ineditul arhivelor pe care le‑a stră­bătut cu folos ca cercetător, moldoveanca Nicoleta Stan‑Țurcanu închină unui moldovean ilustru al modernității noastre, Dimitrie A. Sturdza, acest volum scris cu empatie, cu rigoare și dreaptă cumpănă des­pre un personaj‑cheie al liberalismului politic și al spi­ritului academic românesc. Cel care a fost în tinerețe secretar al Divanului ad‑hoc al Moldovei, apoi agent diplomatic în Balcani, secretar personal al lui Alexan­dru Ioan Cuza, ministru și prim‑ministru al lui Carol I, în același timp și cel mai longeviv secretar general al Academiei Române, timp de trei decenii, are o bio­grafie care nu a întrunit o simpatie unanimă în epocă și în posteritate.

Cultivatul colecționar și mecena, aristocratul bogat dar de o austeritate monahală care putea fi cucerit de sunetele unei simfonii beethoveniene, riguros până la a deveni antipatic, nu o dată șovăielnic și nedrept – l‑a tratat rău pe Cuza după ce i‑a fost colaborator, a fost anticarlist până a devenit un înfocat slujitor al rege­lui, l‑a refuzat la un premiu academic pe Caragiale, a ajuns în conflict cu Odobescu care îl propusese acade­mician dar care îl numea „le microbe”, era atacat poli­tic de Eminescu și nesimpatizat de Hasdeu – devine, grație acestei cărți, eroul unei biografii pline de reali­zări notabile.

Acad. Răzvan Theodorescu