Eruditul profesor gălățean Cristian Tiberiu Florea (n. 1959), care s-a impus mai ales prin numele publicistic Florea Tiberian (în Timpul, Puncte cardinale, Rost etc.), este unul dintre cei mai subtili eseiști afirmați după 1989, cu preocupări predilecte de antropologie culturala și religioasă, pe linia lui Lucian Blaga, Mircea Eliade sau I. P. Culianu, dar cu o înțelegere mai complexă a fenomenului ortodox și a valențelor lui creatoare. Prins În nada maeștrilor, el știe să-și păstreze nota particulară (fără retorica ostentativă a marilor despărțiri) și oferă un reper paideic de buna întâlnire lucrătoare între tradiție și (post)modernitate, între paradigma Occidentului și cea a Orientului, între gestul admirativ și gestul critic, cu luciditatea și realismul aproape incomode ale celor chemați să răscumpere vremurile pe limba lor.