În anii celui de-al Doilea Război Mondial, într-o serie de state vest-europene s-a format exilul românesc antitotalitar, provenit dintr-o majoritate de foști membri ai personalului diplomatic și consular aflați în străinătate și rămași în pribegie. Odată cu actul de la 23 august 1944 și cu măsurile ulterioare luate de guvernul doctor Petru Groza, de rechemare a marii majorități a diplomaților aflați la post în străinătate, cei mai mulți nu au dat curs cererilor, au rămas în Occident și au consolidat exilul care va căpăta o tentă net anticomunistă, replica la procesul avansat de sovietizare a României și a instituțiilor ei democratice.