După succesul răsunător al Europenei (2001) şi al Momentului prielnic 1855 (2006), autorul se reîntoarce, în Ad Acta, la universul aparent limitat al Pragăi post-comuniste, care devine pretext şi mijloc pentru sondarea unor teme universale, printre care relaţia dintre individ şi societate, tranziţia de la un sistem politic la altul sau rolul şi natura creaţiei literare în contemporaneitate.