Un eseu amplu, în care nu naraţiunea sau descrierea portretistică sunt definitorii, ci analiza, comentariul, interpretarea şi caracterizarea, iar stilul are valenţe de cronicar, nu de letopiseţ, ca la Ureche, Costin sau Neculce, ci de cronicar de spectacol, teatral sau muzical; viaţa la ţară este văzută ca un spectacol de teatru cu accente de comedie bufă, iar chipurile protagoniştilor sunt luate de pe... simezele cu sonorităţi plastice de Tablouri dintr-o expoziţie mussorgskiană.