Un univers labirintic, real şi fantastic totodată. Un grup de personaje arhetipale îşi caută calea spre mântuire în meandrele labirintului, loc care poate fi, în acelaşi timp, o insulă, un hăţiş al gândurilor, încrengătura creierului omenesc, reţeaua infinită a vieţii. Iar călăuza lor îşi caută de asemenea calea, la fel ca aceia care sunt călăuziţi.

Ca în toată opera sa, nici în acest roman Mihai Giugariu nu face concesii facile cititorului. Cuvintele sale, cu rădăcini în real ca şi în abstract, sunt călăuze spre adâncimile insondabile ale sufletului.