În volumul „Limita de existență”, transpar dezamăgirile și revolta generației optzeciste și nouăzeciste, motivele și toposurile unei ardente dezbateri de idei vizavi de condiția umană. „Nimic nu e frumos în afara adevărului despre om, despre frumusețea lui apolinică.”  Pentru Marius Marian Șolea, este suficient ca poemul să existe căci acesta își este suficient prin sincretismul efectelor auditive și optice, picturale și muzicale. Relectorul asistă, vrăjit el însuși, la abordarea lumii imediate din perspectiva unei sensibilități mai atente la cele ce se petrec în jur simultan cu cele ce sunt descoperite în straturile adânci ale propriei ființe.

Ion Popescu-Brădiceni