Al doilea volum de poezie al Otiliei Pîrlea se înscrie în acelaşi registru liric dominat de temperamentul ei pasional şi extrovertit, în care tematica erotică singulară se caracterizează printr-o senzualitate aproape carnală şi de-a dreptul obsesivă, străbătută de efuziuni amoroase diafane sau de ameninţătoare răzvrătiri la adresa Lui, a bărbatului-partener sau a bărbatului-vis deopotrivă. Lirica poetei, aşadar, e întruchiparea acestei acute senzaţii de somn, sete, foame şi dor de EL, a nevoii de contopire totală cu bărbatul-iubit, pe care-l invocă uneori în incantaţii.