Proză scurtă.

„Sunt convins că psihologii nu sunt buni de nimic pe lumea asta, sunt cele mai mari pramatii, cele mai mari jigodii, care nu fac altceva decât să vorbească despre semenii lor, să bârfească de fapt, să se dea mari în lipsa unui dumnezeu adevărat care să dea cu ei de pământ. Câteodată pe Elvire o mai caută câte un pacient și pe acasă, aici, unde s-a mutat de vreun an, amețiți și amețite care au bani de aruncat pe geam. Ascult de la mine din cameră discuțiile, pentru că am o gaură dată prin perete. Sunt niște amărâți de oameni singuri, niște oameni speriați de viață care nu au cu cine să vorbească, și atunci o plătesc pe ea, ca pe o prostituată care-și vinde nu tot corpul, ci doar urechile. Nici un psiholog nu va ajunge în rai. Sunt hiene care își hrănesc siguranța de sine cu secretele celorlalți.”